Vorbind pentru USA Today, un profesor a incercat sa explice de ce filmele adaptate dupa jocurile video sunt aproape intotdeauna ingrozitoare.
Profesorul asistent din Departamentul Cinema de la Universitatea Virginia Commonwealth din Richmond, Vancouver, Kirk Kjeldsen spune ca filmele si jocurile sunt animale complet diferite. Kjeldsen vorbea intr-un articol cugetand la de ce filmele adaptate de Electronic Arts ale lui Need for Speed nu s-au descurcat prea bine in box office, chiar si cand filmul si-a strans bugetul de productie dupa weekendul in care a fost lansat.
Problema ? Majoritatea relatarilor din filme urmaresc o traditionala structura, testata de timp formata din 3 acte, in timp ce jocurile video nu se potrivesc bine in acest model. Kjeldsen spune ca a traduce o povestire non-liniara intr-o structura formata din 3 acte, e ca si cum ai incerca sa faci o melodie dintr-un tablou sau o sculptura.
Daca a fost vreodata un film aproape sa impresioneze criticii, acel film a fost Prince of Persia : The Sands of Time ce a fost lansat in 2010, o adaptare Jake Gyllenhaal care a facut 90 de milioane de dolari si a fost laudat de o treime din critici. In anii urmatori vom vedea adaptari de filme dupa Assassin’s Creed, World of Warcraft si Angry Birds.
Kjeldsen a spus ca Prince of Persia : The Sands of Time din 2010, a fost calea prin care se face adaptarea unui joc intr-un film. Kjeldsen sustine ca Prince of Persia este probabil calea prin care se face adaptarea unui joc video, se iau cele mai bune parti din joc si se scapa de restul.
Dar Wheeler Winston Dixo, profesor de studii de film la Universitatea de la Nebraska-Lincoln, spune ca, cea mai buna parte din jocuri, este jocul in sine. Acesta spune ca exista un singur motiv pentru care jocurile video transformate in filme dau gres, asta pentru ca acestea sunt interactive.
