Perceptia generala legata de oamenii de stiinta este aceea ca sunt atei si ca acestia cred doar in ceva ce poate fi demonstrat stiintific, prin experimentare si cercetare. Totusi, exista o multime de oameni de stiinta celebri care si-au continuat munca in domeniul, mentinandu-si in acelasi timp credinta in existenta lui Dumnezeu sau intr-o putere superioara. Un studiu arata ca in jurul a 30 % dintre oamenii de stiinta cred in Dumnezeu, iar in continuare vom vorbi despre oameni de stiinta renumiti care au crezut in Divinitate.
Albert Einstein, castigatorul premiului Nobel pentru fizica in 1921, cunoscut pentru teoria relativitatii E = mc², Einstein este considerat la scara mondiala ca fiind unul dintre cei mai mari oameni de stiinta ai tuturor timpurilor, pe langa Isaac Newton si Stephen Hawking. Cu toate ca Einstein a trait intr-o perioada in care ateii nu erau ucisi pentru ca erau declarati eretici, se crede ca acesta credea intr-o conceptie panteista a lui DUmnezeu, decat intr-un concept de Dumnezeu personal.
Blaise Pascal este acreditat pentru a fi tatal teoriei probabilitatii si a calculatorului mecanic. A fost unul dintre cei mai de seama matematicieni si inventatori francezi ai secolului 17. Pascal, spre deosebire de ceilalti colegi oameni de stiinta ai sai, a avut un punct de vedere destul de interesant in legatura cu existenta lui Dumnezeu. Gandurile lui legate de existenta divinitatii, cunoscut si ca „Ramasagul lui Pascal”, au fost publicate in cartea „Pensées”. Potrivit lui Pascal, castigul posibil de a crede in Dumnezeu este mult mai mare decat pierderea posibila de a nu crede in el.
Isaac Newton, credinciosul, asa cum afirma despre el ca este in multe ocazii, le-a povestit colegilor sai despre rationalitatea credintei in Dumnezeu. In ciuda faptului ca Newton nu era un ateu, acesta a fost considerat un eretic de catre majoritatea oamenilor din era lui, din cauza credintelor sale neortodoxe.
