Sa devii faimos accidental trebuie sa fie o experienta fantastica si neplacuta, in acelasi timp. Rebecca Black este folosita cel mai des ca exemplu (de parca pur si simplu dansa pe strada intr-o zi si a trecut accidental printr-un videoclip oribil care se filma atunci), dar este departe de a fi exemplul cel mai surprinzator. De exemplu, imagineaza-ti ca esti in masina ta, conducand prin prin Beijing si apoi iti vezi fata pe un poster pentru taitei.
Foarte probabil stiti imaginea propagandista din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, „Rosie the Riveter”. Ce a inceput ca un simplu poster motivational pentru milioanele de femei care lucrau in fabrici, cat sotii lori erau plecati la razboi a devenit unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale feminismului si egalitatii la locul de munca. Este unul dintre cele mai cunoscute imagini culturale americane ale tuturor timpurilor, alaturi de ridicarea steagului si desenul cu Unchiul Sam.
In 1984, rasfoind paginile revistei „Modern Maturity”, Geraldine Doyle, atunci in varsta de 59 de ani a observat un articol despre inspiratia din spatele personajului Rosie the Riveter: o fotografie a unei fete de 17 ani care lucra intr-o fabrica in 1942. Numele ei? Geraldine Doyle.
Doyle, incredibil, nu avea nici cea mai vaga banuiala legata de o eventuala legatura intre ea si Rosie the Riveter. De fapt, nici de fotografia inspirationala originala. La acea vreme, tocmai absolvise liceul si, ca multe alte femei, isi luase un loc de munca intr-o fabrica pentru a ajuta rezultatele razboiului, lucrand cu o presa metalica.
Temandu-se de o posibila rana care i-ar putea afecta abiltiatea de a canta la violoncel, Doyle a renuntat dupa doar doua saptamani. A rezistat acolo, insa, destul pentru ca un fotograf sa faca poza fara ca ea sa observe. Cineva a observat-o insa, anume J. Howard Miller, un artist trimis de catre guvern pentru a realiza niste postere motivationale.
Acesta a pastrat fata draguta a lui Doyle si bandana rosie, insa i-a transformat silueta subtirica in una de super-eroina. Rosie, desi nu fusese numita asa initial, avea sa ajunga sa inspire nenumarate femei.
Doyle a declarat pentru „Lansing State Journal” din Michigan ca: „Nu ar trebui sa ai prea multa mandrie, dar nu pot sa nu am putina in acel poster. E doar trist ca nu am stiut mai repede ca eram eu.”
