La inceput, orice relatie pare a fi promitatoare. Cand intram intr-o relatie ne dorim sa fin fericiti si este normal acest lucru. De obicei intram intr-o relatie cu speranta ca aceasta ne va face fericite. Speram ca persoana pe care am gasit-o sa fie persoana potrivita pentru asta si ca nu vom mai repeta greselile pe care le-am facut in trecut. Speram sa gasim dragostea, suportul, compania si admiratia pe care le cautam de multa vreme. Fiecare dintre noi are cate o lista cu sperante si asteptari si atat timp cat acestea vor fi implinite, ne vom simti fericite.
Chiar daca o astfel de atitudine fata de relatie este absolut fireasca, de cele mai multe ori ni se intampla sa fim dezamagite din cauza lipsei de fericire din viata noastra. Aceasta vine si pleaca. Trebuie sa fie asa, deoarece fericirea este dependenta de circumstante. Cand lucrurile merg bine, suntem fericite. Cand obtinem ceea ce ne dorim, soarele straluceste cu mai multa putere si simtim cat de valoroase suntem in ochii celor din jur; parca si seful este in deplin acord cu noi, iar iubitul indrazneste sa ne ceara in casatorie cu mai mult curaj – acestea sunt momente de fericire.
Bucuria este cu totul altceva. Aceasta nu vine si pleaca. Aceasta nu mai depinde de circumstante exterioare care sunt sau nu prezente. Cand lucrurile sunt ceva mai dificile, atunci cand sperantele noastre sunt departe de a fi indeplinite, totusi este foarte posibil sa ne simtim bucuroase. Bucuria este prestabilita, este o decizie optimista pe care am luat-o deja in ceea ce ne priveste si pentru lumea in care traim. Acest lucru implica asumarea responsabilitatii vietii noastre si a relatiei actuale.
